Trebuie sa recunosc faptul ca nu mi-au placut niciodata pisicile. Perverse, rele, cu gheare ascutite si cu chef de joaca doar cand au ele chef. Nici acum nu-mi plac, dar totusi exista una, pe numele ei Pisica, parca altfel decat celelalte. Mult, mult mai rea.Nu-mi trec bine zgarieturile de pe maini si picioare ca are ea grija sa le improspateze, in fiecare zi parca tot mai adanci. Si totusi tin la ea.
Animalu' cu pricina apartine prietenului meu, dar i-am propus ca la moartea ei (sa nu credeti ca asta ii doresc, dar se intampla sa mai si mori), sa ne luam un catelus. Mic, cret, alb si cu boticu' turtit...un ingeras patruped. Pentru asta trebuie sa mai astept cativa ani buni, Pisica e abia un pui.
Am totusi o idee. Eu cred ca o pisica se poate intelege cu un catel dragut. Amandoi mici si frumosi (mai mult catelu', normal). Uitati-va la poza si recunoasteti cat sunt de scumpi amandoi. Daca n-o sa vrea Adita si un catel...o sa astept...ca sunt rabdatoare din fire.
1 comment:
Apai kestia aia e chiar caine?? mie-mi pare un sac de rafie cu o matza atasata..
Caine.. ma rog.. da' asa mic si scum si.. clar, o sa fie rottweiler sau ciobanesc mioritic.
~miaauu~
Post a Comment